luni, 23 august 2010

Pauza in bucatarie - fructe de mare

Unul din aspectele placute ale sederii mele aici este ca, datorita oceanului care e la o aruncatura de bat, am parte de peste si fructe de mare proaspete, magazinele imbiindu-ma cu o oferta extrem de variata. Ador sashimi-le, adica peste si fructe de mare crude. Prefer pestele, in special tonul si somonul in forma negatita, celelalte insa merg mai bine intr-o reteta care imi place foarte mult, simpla si rapid de facut. Evident, nu e recomandata celor care au o problema sa vada tentacule in farfurie! 

Cat de simplu e? Dupa ce-au fiert putin se calesc toate detinatoarele de tentacule (caracatita, sepie) si nu numai (creveti, decorticati binenteles, scoici si ce se mai gaseste la indemana din aceeasi categorie) se calesc cum ziceam in putin unt si ulei de masline, cu usturoi pisat si ghimbir ras sau taiat. Apoi putina zeama de lamaie sa balanseze aromele, niste vin si la final putina branza care sa definitiveze sosul de vin alb. Alaturi merge o portie de risotto, cartofi sau ce are fiecare la indemana si dupa gusturi. 

Si-asa, povestindu-va despre mancare, mi s-a facut pofta de un peste afumat... dar pentru asta mai am putin de asteptat. 
 




luni, 16 august 2010

Nisip si apa...

Ce dor imi era de ocean! Chiar daca e aproape nu l-am vazut de prea mult timp. Si parca cel mai bun moment e cel cand soarele apune... Obsedandu-ma ideea, am tot vanat o zi fara ploaie, fara nori, prea multe conditii insa pentru a crea o situatie perfecta. Daca in timpul zilei n-ar aparea pe cer nici un nor sa ne mai ascunda de privirile fierbinti ale soarelui, in cele mai multe seri se gaseste cate un norisor in care stralucitorul astru intra, asa ca mai priveste apusul daca mai ai cum... Asa ca n-am facut nici un efort sa ajung pe plaja, insa dintr-un click eram informata cam care e probabilitatea sa apara niste nori de-astia sadici exact la apus. 
 
Azi insa, cu vreo ora inainte de apus si-ntr-o pauza de alte treburi, am aruncat o privire pe balcon in directia celor de-acasa. Si cum parea ca norii au luat vacanta, n-am ezitat si-am si pornit-o spre ocean. Nu ca n-as fi avut altceva de facut, dar nici o pauza nu strica. N-am regretat. Cu tot cu vuietul valurilor, plaja mi se pare cel mai linistit si relaxant loc. Plus ca nu era tipenie de om cat vedeai cu ochiul, deci era numai a mea! Cateva pasari se "jucau" alergate de valuri, ritual de cina... Ma mir cum de au ratat un pestisor mort care zacea pe-acolo. 

 Oceanul, paja si soarele la apus, reteta simpla si relaxanta, fara contraindicatii si efecte secundare...

marți, 10 august 2010

Pauza de film

Am fost la film cu Bianca. Ea e mare cunoscatoare si iubitoare de cinema. Pentru mine Leonardo di Caprio si Tom Cruise... e totuna. N-am mai fost la un film de ani buni si, mergand acum, mi-am dat seama ca nu se compara nici privitul la televizor, nici la calculator sau in alta parte cu vizionatul unui film la cinema indiferent de subiect si indiferent de cat de bun sau mai putin bun e filmul. 

Recent am vazut doua: Inception si Salt. O sa incep cu ultimul. Cu toata publicitatea din care parea super interesant, il recomand doar iubitorilor de Angelina Jolie. Cusut cu multa ata alba pare a avea un scenariu scris de copil de gradinita. In afara faptului ca-i casapeste pe toti, cu mici exceptii, mare filosofie nu se mai intampla pe-acolo. Jumate din americani is de fapt spioni rusi, dar au cam toti aceeasi soarta. Angelina n-o prea incaseaza si cand totusi mai prinde o lovitura nu e niciodata extrem de afectata, asa ca mereu exista jumate de fata batuta, jumate scoasa ca din cutie. Intr-un final America e salvata, insa catelul ramane la vecina. 


Desi fictiune, Inception pare mult mai apropiat de realitate. Inteligenta ideea, inteligenta povestea, bine realizat. Nu e genul ce merge povestit in doua fraze. Am si o noua simpatie printre actori, Watanabe Ken, care, desi are rol principal, nu apare nici in trailer nici pe afis. Pe pagina lor de internet apare, dar totusi... Americanii astia... Ideea e ca nu te plictisesti cat dureaza filmul decat poate daca nu pricepi ce se intampla acolo, iar povestea se leaga foarte frumos, plus ca ai la ce te gandi si dupa. 


Pana la urmatorul film revin la serialele mele politiste la care ma uit cu coada ochiului in timp ce-mi vad de treburi prin casa.

vineri, 6 august 2010

Inca o sayonara...

Trece timpul, atat de repede incat nici nu apuc sa ma gandesc la faptul ca acusi se vor implini doi ani de cand sunt aici... Zilele astea am sarbatorit faptul ca doi dintre colegi au terminat doctoratul si-am realizat ca am ajuns in grupul seniorilor. Nimic surprinzator la petrecere fata de cele precedente, atata doar ca se mai schimba participantii. 
Bye Bo, bye Ma and good luck!